Și dacă nu sunt un psihoterapeut bun?

Sindromul impostorului din cabinet

Un atelier despre îndoiala profesională, modul în care ne evaluăm munca și sprijinul de care avem nevoie pentru a continua să învățăm și să ne conturăm identitatea profesională.

26 noiembrie 2026 | 19:00–20:30 | Zoom | Participare gratuită

În profesia noastră, dedicăm ani buni din viață pregătirii și dezvoltării profesionale: facultate, masterat, școli de formare, supervizare, terapie personală, cursuri complementare, conferințe și grupuri de intervizare.

Și totuși, mai ales la început de drum, când ne întâlnim cu realitatea practicii și cu primii clienți, își pot face simțită prezența îndoielile legate de propriile competențe. Ne adresăm și colegilor cu experiență care se regăsesc în aceste întrebări, inclusiv atunci când încep o nouă etapă profesională:

• După o ședință dificilă de terapie sau de evaluare psihologică, putem rămâne prinși în întrebări care se repetă: ”Am făcut suficient? Am intervenit prea repede? Ce mi-a scăpat? Dacă la finalul ședinței clientului meu îi este încă greu, înseamnă că nu am făcut suficient?”
• Uneori, întrebarea despre ceea ce am făcut sau nu într-o ședință se transformă într-o concluzie despre noi ca profesioniști: ”Nu sunt suficient de bun pentru această profesie.”
• Alteori, ruminațiile și nesiguranța ne pot face să amânăm chiar primele ședințe de terapie sau de evaluare psihologică, deși avem pregătirea și cadrul profesional necesare pentru a le desfășura.
• Ne poate fi greu sau rușine să vorbim despre o nelămurire în supervizare, pentru că ne spunem: ”Ar fi trebuit să știu deja.”
• Poate comparația cu alți colegi ne face să pierdem din vedere propriul parcurs. 
• Sau ne temem că ceilalți ne supraestimează și că, la un moment dat, își vor da seama că nu suntem atât de competenți pe cât cred.
• Sau poate primim un feedback pozitiv, dar găsim imediat motive pentru care acesta nu ar spune mare lucru despre contribuția noastră reală.

Nu orice îndoială profesională înseamnă sindromul impostorului. Ne propunem să explorăm când întrebările despre munca noastră ne ajută să învățăm și când ajung să ne facă să ne punem la îndoială, în ansamblu, competența, identitatea și locul în profesie.

Pentru cine este atelierul nostru?

Atelierul se adresează psihologilor și psihoterapeuților, colegilor aflați în formare sau în supervizare și celor care practică deja de mai mulți ani, și celor care lucrează în domeniul sănătății mintale.

Poate fi relevant pentru tine dacă îți pui întrebări despre propria competență profesională, dacă observi că îți este greu să recunoști ceea ce faci bine sau dacă vrei să explorezi relația dintre exigența profesională, îndoială de sine și cererea de sprijin.

Nu este nevoie să te identifici  complet cu expresia ”sindromul impostorului” pentru a participa.

Ce vom explora?

• Îndoiala profesională și sentimentul de impostură

Ce descrie acest concept și de ce nu orice întrebare despre competența noastră înseamnă sindromul impostorului?

• Modul în care ne explicăm reușitele și dificultățile

Ce facem cu feedbackul pozitiv? Ce concluzii tragem după o ședință dificilă? Ce așteptări avem de la un ”psihoterapeut bun”?

• Posibilitatea de a vorbi și de a cere sprijin

Ce ne este greu să împărtășim colegilor? Cum putem transforma o evaluare globală despre noi într-o întrebare profesională concretă, cu care să putem lucra?

Cu ce poți rămâne după întâlnire?

O înțelegere mai clară a sindromului impostorului, dincolo de ”nu am încredere în mine”.Vom clarifica ce îl diferențiază de îndoielile profesionale: dificultatea de a-ți recunoaște competențele în ciuda reușitelor, impresia că ceilalți te supraestimează și teama că, la un moment dat, vei fi ”demascat”. 

Repere pentru a înțelege ciclul impostorului și modul în care îndoiala se poate menține chiar și atunci când lucrurile merg bine.Vom urmări legătura dintre anxietatea în fața unei sarcini, pregătirea excesivă sau amânarea urmată de efort intens și tendința de a minimaliza ulterior reușita. Vei avea ocazia să observi ce îți este familiar din acest ciclu și cum te raportezi la propriile rezultate și la feedback-ul primit. 

Un instrument practic pentru a privi mai echilibrat propria contribuție profesională.Prin exercițiul ”Cum îmi explic ceea ce merge bine în munca mea?”, vei explora, pornind de la o situație concretă, explicațiile pe care ți le dai pentru o reușită și locul pe care îl acorzi propriilor cunoștințe, abilități și alegeri. 

Scopul este să îți poți recunoaște contribuția fără să o minimalizezi, dar și fără să pierzi din vedere contribuția clientului, a sprijinului primit și a contextului. Vei rămâne cu o fișă de reflecție pe care o poți relua ulterior și cu observații pe care le poți duce în supervizare sau într-o conversație colegială.

Ce este acest atelier?

Este un spațiu reflecție profesională și dialog colegial. Nu este o ședință de supervizare, o evaluare a competențelor sau un grup de psihoterapie.

Nu vom discuta cazuri identificabile și nu vom oferi recomandări clinice individuale. Vom stabili un acord comun privind confidențialitatea și respectarea experiențelor împărtășite. Fiecare participant poate alege să răspundă, să asculte sau să spună ”pas”.

Cine suntem noi? Dincolo de descrierile formale:

Ioana: ”Sunt mai prietenă cu îndoiala de sine decât eram la început”.

Cătă: ”Încerc să nu mai trec atât de repede peste ceea ce îmi reușește.”

Roxana: ”Îmi este mai ușor să spun ”nu știu” și să caut sprijin.”

Anamaria: ”Îmi dau mai mult timp să învăț și mă grăbesc mai puțin să mă judec.”